„Cazul“ Dubravka Tomšič
de Petruș Costea

A dat peste 4.000 de concerte și recitaluri, a înregistrat peste 90 de albume, repertoriul ei se întinde de la Bach și Mozart la Beethoven, de la Chopin și Brahms la muzica din prima jumătate a secolului al XX-lea. Aparent, nimic nu este spectaculos în felul ei de a cânta, nu caută dinadins trucuri pentru a câștiga publicul dornic de spectacol și senzațional, dar totul este acolo, de la virtuozitate la sensibilitate.

Iubitorii de muzică din România îşi amintesc cu siguranţă când, în anii ’90, au apărut şi la noi primele CD-uri. Marile case de discuri din Occident, cele care cu adevărat contau în lumea muzicală internaţio­nală, propuneau CD-uri cu cei mai importanţi muzicieni ai secolului, de la Dinu Lipatti la Maria Callas sau Wilhelm Furtwängler, dar la preţuri prohibitive. Un exemplu lămuritor: în anul 2000, cu un salariu de profe­sor puteai cumpăra cinci-şase CD-uri de la EMI ori Philips. Întâi firav, apoi într-un ritm mai susţinut, au început să apară şi case de discuri româneşti care încercau să „susţină“ eforturile de culturalizare ale Electrecordului, toate cu câteva elemente în comun: preţuri decente, coperte urâte sau foarte urâte, greşeli (aproape obligatorii) în textul care însoţea CD-ul. Poate că era normal să fie atât de anevoios începutul de drum într-o ţară care savura capitalismul de puţină vreme.

Citiți mai mult în ediția tipărită a revistei The Art of Living


Share