Cronică de CD - Fazıl Say

Cel mai cunoscut muzician turc al momentului, Fazıl Say (născut în 1970) a uimit încă de la începutul carierei sale, acum douăzeci şi cinci de ani, lumea muzicală printr-o tehnică ieşită din comun şi printr-o abordare a repertoriului clasic ori romantic de fiecare dată neortodoxă. Numeroasele sale discuri –care cuprind lucrări de Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, dar şi de Enescu, Musorgski, Stravinsky, Prokofiev, Gershwin – au reuşit să împartă lumea muzicală între entuziasmul celor deschişi la interpretări „originale“ şi reticenţele celor care-l consideră doar un scamator care vrea să epateze. Oricum ne-am situa în această receptare, remarcabile sunt frazarea foarte personală şi un soi de violenţă (lipsită însă de vulgaritate) care este în stare să surprindă contrastele cele mai neobişnuite. Dacă în concertul de Mozart, cântat la ultima ediţie a Festivalului „Enescu“, a reuşit să-l facă pe Mozart mai degrabă beethovenian, dacă nu chiar romantic prin contrastele poate exagerate, în recitalul prezentei ediţii pianistul propune două sonate de Beethoven – Sonata „Lunii“ şi Sonata op. 111 (deja înregistrate în urmă cu un an) –, patru nocturne şi Sonata nr. 2 de Chopin (neînregistrate până acum), care vor stârni, cu siguranţă, multe comentarii.

 


Share