George Pomutz – românul care a cumpărat Alaska pentru americani
de Ciprian Plăiașu

La 9 iulie 1997, cu ocazia vizitei președintelui american Bill Clinton în România, acesta a evocat în discursul său personalitatea generalului american de origine română George Pomuț (Pomutz) ca pe unul dintre cei care au făurit America de astăzi. Mulți români s-au întrebat atunci cine este acest Pomuț, despre care președintele american vorbea cu atât de multă mândrie și admirație. Manualele noastre de istorie nu îl pomeneau absolut deloc și nici chiar lucrările de istorie mai documentate.

Mulți au crezut că Bill Clinton a făcut o greșeală, însă lucrurile stau cu totul altfel. Când în 2007 se dezvelea la Gyula în Ungaria un bust al generalului american de origine română foarte puțini îi știau destinul remarcabil și misterios.

Destinul său este fabulos pentru că acest etnic român, născut în partea maghiară a Imperiului Habsburgic, a reușit într-o viață de om să obțină admirația poporului american, care de altfel l-a și adoptat ca și cetățean în 1855. Numele său este legat de două evenimente care au marcat istoria SUA: Războiul Civil American și dobândirea provinciei Alaska de la Imperiul Țarist. Drept omagiu, una dintre navele de luptă ale celei mai puternice flote din lume poartă azi numele său.

Povestea lui George Pomutz începe în familia românească a unui fierar din orașul Gyula, aflat în comitatul Békés. S-a născut la data de 31 mai 1818. Părintele său lucra pe moșia nobilului Wenckheim, dar familia Pomuț era relativ recent strămutată aici. Bunicul său provenea din satul Săcele, pe atunci în comitatul Brașov, și a plecat spre vest în căutarea unui trai mai bun.

Copilul a fost botezat de către preotul ortodox din Gyula, cu numele de Georgie Pomutz. Părinții au făcut tot posibilul să îi asigure accesul la învățătură, iar tânărul Pomutz a studiat la Academia Militară din Viena și la cea din Saint Etienne (Franța). După absolvirea studiilor universitare, a devenit procuror regal, iar mai târziu și-a deschis un birou de avocatură.

Revoluția de la 1848 îl surprinde pe baricade. El s-a înrolat ca voluntar în armata de honvezi a Ungariei, și datorită pregătirii militare, a primit gradul de sublocotenent. Ulterior fost ridicat la rangul de căpitan și a lucrat o perioadă ca secretar în subordinea guvernatorului fortului Komárom, Ujhazy, combatant revoluționar în mișcarea lui Lajos Kossuth.

Înfrângerea revoluției maghiare l-a determinat să fugă din Imperiul Habsburgic. Spre sfârșitul anului 1849, pentru a scăpa de condamnarea hărăzită lui de guvernul austriac, s-a refugiat mai întâi în Italia și apoi în Germania. Ulterior, împreună cu un grup de revoluționari maghiari, și-a ales ca destinație S.U.A.

Cum a ajuns dintr-un emigrant, general în Armata SUA

Traseul pe care George Pomutz l-a urmat este documentat:a părăsit portul Hamburg și a ajuns la New York pe 24 februarie 1850. Nu a rămas foarte mult aici și împreună cu un mic grup de emigranți, maghiari și români, a hotărât să se îndrepte spre Vest. Grupul s-a stabilit în localitatea Keokuk din statul Iowa. Mica lor colonie a primit numele de „New Buda“ și se afla la sud de localitatea Burlington.

Cinci ani mai târziu, pe 15 martie 1855, George Pomutz a obținut cetățenia americană. Anii aceștia de liniște i-au permis să se lanseze în afaceri. Fire întreprinzătoare, la începutul Războiului de Secesiune, Pomutz putea fi considerat un om bogat: era proprietarul unor întinse suprafețe de pământ, avea o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere, ba chiar construise o șosea pentru o mai bună circulație în zonă. Averea sa, conform datelor unui recensământ din 1860, consta în proprietăți imobiliare în valoare de 1.000 de dolari și 200 de dolari în bani.

În 1861 începe Războiul civil american, iar Pomutz s-a înrolat ca voluntar în Armata Uniunii. Nu doar că este acceptat, dar primește și gradul de locotenent în cadrul Regimentului 15 de Infanterie din Iowa, aflat sub comanda colonelului Reid. Pregătirea sa militară și experiența dobândită în luptele din timpul Revoluției de la 1848, i-au folosit lui Pomutz care a dat dovadă de un calm şi un curaj exemplar în bătălii majore din acest conflict precum cele de la Shilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Savannah.

De exemplu, în 1862, în bătălia de la Shiloh, a fost rănit și luat prizonier. Nu doar că a reușit să scape, dar a fost prezent în primele linii la toate acțiunile care au urmat. Decorat și promovat pentru merite deosebite, la sfârșitul războiului George Pomutz era membru al Organizaţiei Foştilor Voluntari, al Legiunii Credincioase şi al Ordinului Săgeata Albastră («Blue Arrow Order») și a primit și distincția de general de brigadă.

Consul în Imperiul Țarist și negociator pentru Alaska

În timpul războiului a fost remarcat nu doar ca un bun soldat, ci și ca un om manierat, poliglot (vorbea fluent 8 limbi străine) și foarte inteligent. Cei care i-au fost superiori și camarazi de arme au devenit susținători ai săi după încheierea conflictului și l-au promovat, în 1866, consul al SUA la Sankt Petersburg, în Imperiul Țarist.

Succesorul preşedintelui Ulysses Grant, preşedintele Rutherford B. Hayes, îl promovează pe Pomutz la rangul de consul general în anul 1874, poziție pe care o păstrează până în 1878. Din toată activitatea sa petrecută în Rusia se remarcă un episod emblematic, ale cărui repercursiuni le simțim și azi: vânzarea peninsulei Alaska către SUA.

În 1867, anul cumpărării acestui teritoriu, SUA erau doar o putere în devenire, care își revenea de pe urma Războiului Civil. În schimb, Rusia țaristă juca rolul unei mari puteri europene, confruntată cu dificultăți financiare. Ca o curiozitate a istoriei, exact în același an se forma Imperiul Austro-Ungar.

SUA au achiziționat Alaska la suma de 7,2 milioane de dolari, iar la momentul acela părea un loc înghețat și dezolant, fără prea mare importanță. Alaska fusese descoperită de europeni în 1741, în urma unei expediții conduse de danezul Vitus Bering, aflat în slujba Rusiei. La momentul maxim de extindere al Imperiului Țarist în această regiune, se estimează că se puteau număra maximum 700 de supuși ai țarului.

În secolul al XX-lea, pământul Alaskăi s-a dovedit a fi plin de petrol, iar rușii au regretat tranzacția. Ulterior, importanța strategică a acestei regiuni a crescut în timpul Războiului Rece. Alaska a devenit stat cu drepturi depline al SUA abia în 1959.

Revenind la eroul nostru, George Pomutz a rămas în Rusia și după expirarea mandatului său. Nu se cunoaște motivul exact. Sfârșitul său este învăluit în mister, cert este că pe 12 octombrie 1882, George Pomutz a murit în condiții misterioase, în sărăcie, fiind înmormântat în Cimitirul „Smolensk“. Se spune că s-ar fi îndrăgostit de o femeie, o frumoasă ducesă, și că din cauza ei ar fi rămas în Rusia.

Înainte de Primul Război Mondial, Congresul american a dispus ca rămăşiţele pământeşti ale lui George Pomutz să fie aduse şi înmormântate în Cimitirul Naţional din Arlington. Aceste planuri au fost abandonate din cauza începerii Primului Război Mondial şi revoluţiei bolşevice.

În anul 1944 cetăţeni americani de origine română au construit prin colectă publică un cuirasat pe care l-au oferit guvernului federal; guvernul Statelor Unite i-a dat un nume simbolic: «General George Pomutz». Nava americană s-a aflat în exploatare până în anul 1970.

Astfel destinul a făcut ca un român din Transilvania să ajungă unul dintre cei mai străluciți militari și diplomați americani, din secolul al XIX-lea, despre care încă se mai vorbește la Casa Albă și în prezent.


Share