Hikikomori sau retragerea din societate

Hikikomori este o instalație performativ-vizual-auditivă care are ca punct de plecare piesa de teatru omonimă scrisă de dramaturgul austriac Holger Schober. Ea se referă la fenomenul social cunoscut mai ales în Japonia care se manifestă prin retragerea persoanelor din societate (majoritar a tinerilor) și continuarea existenței într-o singură cameră.

Instalația își propune să plonjeze într-o manieră artistică în camera și în intimitatea unui Hikikomori. Mediile mixte de expresie și de procedee artistice (sculptură din materiale reciclate, readymade-uri, light design, instalație video multi-canal, instalație de sunet, prezență performativă live) ar trebui să concureze la subiectivizarea cazului uman prezentat. Dincolo de recluziunea „reală” ne interesează aura afectivă și versiunea subiectivă a unei cronologii de viață de acest tip.

„Din nou a trecut vara și eu nu m-am bronzat. Nici nu mai știu cum arată vara, n-o mai găsesc nicăieri, poate că vara e în vacanță de vară și se întoarce de-abia la iarnă. Parcă aș mai ieși odată afară, dar nu-mi mai amintesc unde e ușa. Mai știu cum arată, e o ușă grea de fier cu mâner aurit, care atunci când o apeși scoate un sunet ca și creta pe tablă. Nu mai știu nici cum e aia când te uiți direct la soare. Ochii mei n-au mai clipit de mult. Pupilele mele nu s-au mai micșorat demult și tot demult nu s-au mai dilatat.”  – extras din Hikikomori, piesa dramaturgului Holger Schober în traducerea lui Ciprian Marinescu

Prezența tehnologiei actuale (calculator+internet) facilitează crearea unui nou mediu de comunicare (poate singurul…) cu o lume exterioară ce poate fi deopotrivă onirică sau reală. Deschidem astfel o discuție despre nevoia de comunicare în cadrul unui comportament care este privit de către o mare majoritate ca fiind unul de tip autist, emfazând faptul că ea este doar redirecționată și nu suprimată. Hikikomori are nevoie să vorbească cu el însuși și cu o parte „aleasă” de el dintre ceilalți. Viața interioară capătă dimensiuni hiperbolice, fiind amplificată și implicit prezervată de fire-wall-urile protectoare auto-create: camera în care locuiește și internetul filtrat subiectiv.


Instalația noastră are două vieți: Una de „simeză” (în care sunt expuse spațiul plus artefacte adiacente proiectului) și una performativă, caz în care se alătură instalației un „exponat uman” care performează textul timp de aproximativ 70-90 de minute.


Moment în care restul instalației, într-o empatie simbiotică totală devine reactiv la această prezență, formând un nou corpus, cyberorganic, o mono-macro-celulă capabilă de dorința de a încerca să comunice cu un exterior (virtual sau real) ce pare a fi o amenințare continuă.

Vlaicu GOLCEA (concept, sound-design)

„Încerc, împreună cu artiștii pe care i-am invitat să-mi fie alături, artiști în care cred total, să chestionez subiecte care mă interesează azi: contactul cu sinele, relațiile sociale, familia, interfața la care ne obligă vremurile, felul în care ne apărăm de ceilalți și mai ales felul în care ne apărăm de noi, aproape imposibilitatea de a ne iubi și de a ne lasa iubibili, victimizările părintești și filiale, comunicarea prin internet, caracterul tranzitoriu al frumuseții, nostalgia și reveria, arta ca mijloc de apărare, onestitate artistică și conținut, credința că publicului trebuie să i se ofere multe pentru a avea de unde alege, diferite expresii teatrale, performative și vizuale ce hrănesc papila gustului de azi, curățenia și determinarea de a fi prezent în viața ta.” Vlaicu Golcea – autor

Hikikomori – spațiu-costume statement

– Hikikomori: altar gotic, criptă, straturi de nesiguranță, nevoia acută de singurătate.
– Instalația multisenzorială: spațiul membrană-stomac (se poate compara cu interiorul unei anvelope uzate, mucegăite, abandonat la groapa de gunoi), invită publicul „la un ceai” la ea în cameră. Este un loc de unde nimeni nu a mai ieșit și nimeni nu a mai intrat de multă vreme, nici măcar aerul. Baza acestei „imobilizări” între 4 pereți (care GĂZDUIESC o peșteră scăldată în PETuri, resturi de mâncare, ambalaje colorate, conserve, care se stratifică până capătă nuanțe artistice) este o expoziție-reciclare a „învelișului artificial” pe care îl promovează o societate de consum, care pune mai degrabă accentul pe ambalaj și reclamă decât pe beneficiile pentru individ sau pe efecte adverse.
– Hikikomori își clădește propriul castel, un mediu „postapocaliptic” (unde își supraviețuiește), se readaptează și învață să își dezvolte alte principii și deprinderi – fenomen declanșat în Japonia, dar manifestat, la intensități diferite, în toată lumea, inclusiv în Romania (un teren fertil pentru adicții, în special în domeniul internetului, însă aici nu este considerat o problemă socială pentru că a căpătat amploare sub forme și ramificații diverse). Dacă am face un mic sondaj social am observa cât de repede își însușește mediul în care trăim accentele nocive ale unei noutăți: droguri legale, jocuri de noroc, jocuri video, etc. … orice sursă îți dă o scurtătură spre împlinire personală, fie ea și virtuală. Proiectul prezentat are în vedere mai degrabă latura artistică decât analiza socială a fenomenului și ramificațiile acestuia. Privit din perspectivă artistică, capătă o nuanță romantică, fantasmagorică, adaptată pe materialul contemporan, foarte ușor de reperat în timp.
– Devine un corp inert, în comă, care are o activitate cerebrală extrem de activă, cu rezultate manifestate exclusiv în mediul virtual.
– Componenta contrastantă cu acest spațiu închis, îngust, care naște claustrofobia, angoasant, înțepător, este aspectul fizic – costumul senzual, asemeni unei zeițe gotice, extrem de nepotrivit pentru o persoană izolată într-o cameră. Aluzia poate consemna permutarea din spațiul real în cel virtual, lumi care la un moment dat pot fi ușor confundate între ele sau înlocuite: cum mergi în parc să prinzi pokemoni sau te atașezi de personaje din sitcom-uri de parcă ar fi prietenii tăi din viața reală. Este la „o depresie distanță” transformarea în hikikomori. Pare un fenomen care s-a născut odată cu nevoia acută de adaptare la mediul virtual, noua dependență a umanității, manifestată într-o carcasă de plastic, cel puțin în spațiul nostru. Plasticul a devenit un material pe care îl numim „organic”.
– Spațiul: este o construcție-instalație ce acoperă 3 pereți, tavan și sol; asigură spațiul publicului ce coincide / se suprapune cu spațiul de joc; în fața publicului este amplasat „altarul-plasmă” și scaunul ei de birou, ce devine un univers-în-sine-instalație-cochilie-cocon; set-ul cuprinde de asemenea surse de lumină proprii (camera-candelabru); ecranele – suportul materialului video, cât și instalația de sunet / sistemul audio.

Cristina MILEA (artist vizual / instalație, costume)

VIDEO STATEMENT

Hikikomori se retrag în sine și în spațiul lor intim, bine delimitat, renunțând la contactul direct cu societatea. Acest contact direct este suplinit în exces pe perioada însingurării cu contactul virtual. Internetul, televizorul, devin mediile prin care cei care refuză să mai pășească în societate, surfează în continuare, drogându-se cu imagini, proiecții, vieți paralele. Prin urmare, Hikikomori nu sunt decât extinderi la extrem a unor fenomene comune în orice societate, în fiecare din noi – diversele tipuri de alienare față de oameni și refugiul în tehnologie. Mediul video va fi folosit așadar să ilustreze și să amplifice relația lui H. cu spațiul virtual, dar și să accentueze prăpastia dintre el și persoanele reale din viața sa. Prin manipularea de tehnici video diferite, proiecții suprapuse peste spațiul real sau integrate în scenografie ca obiecte reale, principalul scop va fi stabilirea și apoi deconstrucția relației dintre spațiul
real și cel imaginar, până la construirea unui univers vizual propriu al personajului. De asemenea, prin folosirea surselor video manipulate de actor, cât și a unor surse manipulate de tehnicieni, vom jongla și cu ideea de manipulant/manipulare în ceea ce privește relația lui H. cu lumea.

Mihai PĂCURAR (artist vizual / instalație video)

Calendarul expoziției: 

Pentru instalație: intrarea este liberă în limita programului de expunere.

Pentru performance / dezbateri: intrarea este liberă în limita locurilor disponibile. Pentru evitarea situațiilor neplăcute este necesară rezervarea (prin completarea formularului aici)

02.09 / 10.09 – Kube Musette, BUCUREȘTI

02.09
– 16:00 – 21:00 h: program de vizitare

03.09
– 16:00 – 19:00 h: program de vizitare
– 20:00 h: performance (premieră)
– 21:30 h: dezbatere cu tema „Reciclare / handmade / Do-It-Yourself – formă de terapie” moderată de Cristina Milea, invitat: Cornelia Winkler

04.09
– 16:00 – 21:00 h: program de vizitare

05.09
– 16:00 – 19:00 h: program de vizitare
– 20:00 h: performance

06.09
– 16:00 – 19:00 h: program de vizitare
– 20:00 h: performance

07.09
– 16:00 – 19:00 h: program de vizitare
– 20:00 h: performance
– 21:30 h: dezbatere cu tema „Arta sincretică: punte între Imaginar și Realitate” moderată de Vlaicu Golcea

08.09
– 16:00 – 19:00 h: program de vizitare
– 20:00 h: performance
– 21:30 h: dezbatere/atelier cu tema „Manuale de rezistență în singurătate. Trei perspective filosofice asupra destinului de unul singur: Epictet, Kierkegaard, Foucault” moderată de Claudia Vîlceanu

09.09
– 16:00 – 19:00 h: program de vizitare
– 20:00 h: dezbatere/atelier cu tema „Însingurarea – O cameră pentru sine sau o nouă piele-zid împotriva lumii? Izolări creatoare versus izolări autiste din perspectiva psihanalizei” moderată de Claudia Vîlceanu

10.09
– 16:00 – 21:00 h: program de vizitare

28.09 / 01.10 – Fabrica de Pensule, CLUJ-NAPOCA

28.09
– 18:00 – 22:00 h: program de vizitare

29.09
– 16:00 – 18:00 h: program de vizitare
– 18:00 h: performance
– 19:20 h: dezbatere cu tema „Arta sincretică: punte între Imaginar și Realitate” moderată de Vlaicu Golcea

30.09
– 14:00 – 16:00 h: program de vizitare
– 16:00 h: performance
– 19:00 h: performance
– 20:30 h: dezbatere cu tema „Reciclare / handmade / Do-It-Yourself – formă de terapie” moderată de Cristina Milea

01.10
– 18:00 – 21:00 h: program de vizitare

04.10 / 06.10 – Centrul Multicultural al Universității Transilvania, BRAȘOV

04.10
– 14:00 – 16:00 h: program de vizitare
– 16:00 h: performance
– 19:00 h: performance
– 20:30 h: dezbatere cu tema „Reciclare / handmade / Do-It-Yourself – formă de terapie” moderată de Cristina Milea; „Arta sincretică: punte între Imaginar și Realitate” moderată de Vlaicu Golcea

05.10
– 16:00 – 21:00 h: program de vizitare

06.10
– 16:00 – 21:00 h: program de vizitare

 



Share