NOWNESS sau despre lupta de a colonializa prezentul
de Marian Pălie

Moda din ultima perioadă a fost pusă în fața unor schimbări și decizii radicale. Nevoia de adaptare la o piață din ce în ce mai dinamică, diversă și inclasificabilă, a condus întregul sistem spre soluții neașteptate.

În ultima vreme, brandurile planetar cunoscute precum Gucci, Dior, Lanvin, Saint Laurent au fost nevoite să-și decapiteze propriii designeri-superstar, pentru a face loc noilor viziuni, noilor perspective dar mai ales unor noi sensibilități branșate mai mult la prezent și foarte puțin, spre deloc, la trecut. Ciclul este unul nemilos și se pare că orice director de creație are un „termen de garanție“. Chiar și Raf Simons, directorul de creație al casei Dior. 

Se pare că rutina creativă (cândva oamenii numeau această medalie „stil“ sau „semnătură personală“) este chiar dușmanul care, la mai puțin de trei ani, le semnează propria excomunicare dintr-o casă de creație. 

Creativitatea suprasocilitată de multitudinea proiectelor la care trebuie să facă față – într-un timp extrem de scurt – obosește sau devine autoreferențială. Dacă autoreferențialitatea era cu ceva timp în urmă o valoare greu de atins și apanajul geniilor, în modă, azi, este primul lucru care trebuie evitat. Piața, această gură cu molari, premolari și incisivi extrem de bine ascuțiți, înghite pe nemestecate aproape orice pe care scrie „altceva“. 

Industria consumului, pusă în mișcare în special de mecanismele perfect șlefuite ale modei este, paradoxal, motor de evoluție economică, dar și motor al defrișării creative. Pentru a face față acestei nevoi de „altceva“ termenul de geniu nu mai e suficient și nu mai poate cuprinde între literele lui principii cunoscute nouă. 

Orice „geniu“ în modă, constrâns să se redefinească permanent 

Un geniu în modă nu este acela care reușește să ofere pieței perspective neexplorate. Un geniu în modă este acela care reușește să-și redefinească geniul cel puțin odată la trei ani. Deși, filosofic vorbind, creativitatea are de rezolvat o problemă aproape metafizică, trebuie să remarcăm faptul că beneficiarul final – consumatorul – este și el captiv unei paradigme greu de suportat. 

Abundența produselor finite, diversitatea stilistică, cromatică, festivalul surselor de inspirație, a tehnicilor, a filosofiilor estetice care coexistă fără a se contesta și anula una pe alta strivește consumatorul. Așadar, consumatorul avizat sau nu are mereu o dilemă de rezolvat: mult și bun sau puțin și bun? 

Creativitatea în modă tinde să meargă înainte – cu privirea spre trecut – iar consumatorul antrenat în a accepta trecutul ca având doar 24 de ore (sub influența aplicației snapchat) are nevoie doar de un permanent și continuu prezent. 

Războiul în modă nu se duce pe un teren ce aparține trecutului (așa cum face istoria). Războiul în modă se dă acum, pentru acum. Rămâne de văzut dacă această accelerație neobișnuită în jurul prezentului va dinamita complet creativitatea sau o va redefini, redându-i nuanțe, forțe și valențe noi.


Share