integrative life

Tineretea Madalinei Ghenea
de Marian Pălie, feb 2017

Când frumusețea, dar mai ales carisma întâlnesc talentul, atunci se naște o legendă. Când șansa se întâlnește cu perseverența – se creează o carieră. Când „Nu“-ul de ieri face (și mai) relevant „Da“-ul de azi, se creează destin. La numai 29 de ani, Mădălina Ghenea pare să fi înțeles toate aceste lucruri și pare hotărâtă, însoțită de fragilitatea omului decis să își împlinească propria vocație. Mădălina Ghenea este aleasa (sau victima?) pentru a trăi un basm contemporan, precum propriul ei rol - Miss Univers din excelentul film „Youth“, semnat de Paolo Sorrentino: o femeie frumoasă, un miss univers hăituit de presă, ironizat condescendent de semidocți, un Dumnezeu asupra căruia se îndreaptă precis și apriori toate fanteziile, preconcepțiile, dar mai ales… frustrările celor care citesc această poveste pe prima pagină a ziarelor. Mădălina Ghenea dezvoltă și nuațează acest basm prin cuvintele de mai jos dar și prin imaginile prezente în acest material semnate de Matei Stratan, partenerul alături de care trăiește un nou capitol din viața sa. Viața sa reală.

Trebuie să recunoaștem… Toată lumea cunoaște numele și imaginea ta, dar puțini cunosc activitatea ta profesională. Când și cum ai făcut primii pași în modeling? Dar în cinematografie?
Îmi aduc aminte perfect acel moment. Pe atunci aveam 14 ani. În timp ce jucam baschet la școală, am primit un bilețel de la o fată care mă invita să mă prezint la un casting de modele
pentru o agenție din București. Am ajuns acasă și le-am povestit părinților și fratelui meu. Fratele meu mi-a spus foarte sigur pe el să stau liniștită că nu o să mă aleagă nimeni, dar este dispus să meargă cu mine să vadă fete frumoase. (Râde). Acesta fost primul pas. Am plecat de acasă cu ideea că „oricum nu o să mă aleagă nimeni“. Această neîncredere în mine a fost nu numai în capul meu dar, mai apoi, și în mintea tuturor agenților cu care am colaborat. Nimeni nu a crezut că aș putea să lucrez, nimeni nu mi-a spus „poți mai mult“. Până la urmă am înțeles că trebuie să mă încurajez singură. Mama a fost singurul om care a crezut în mine mereu. De la acel prim casting au urmat multe drumuri cu microbuzul la București. La scurt timp m-au trimis în Italia unde am început să lucrez ca model de catwalk.


Îți aduci aminte care a fost primul tău job?
Da. A fost pentru brandul italian de lenjerie – La Perla. Eu habar nu aveam de acest brand. Mai apoi am făcut multe showuri pentru Săptămâna Modei de la Milano în foarte multe locuri cu adevărat fascinante. Îmi aduc aminte de un show din Piazza din Spagna (Roma). A fost fascinant pentru pentru mine. În definitiv, pe atunci eram o fată simplă din Slatina, născută aproape de uzina de aluminiu. Era incredibil ce mi se întâmpla.

Și totuși, cariera ta în modeling a fost și nu a fost spectaculoasă…
Nu, nu a fost deloc spectaculoasă. Eu nu am făcut nimic important în modă pentru că, așa cum ți-am spus și mai înainte, am plecat din start cu o lipsă totală de încredere în mine.

Această „lipsă de încredere“ în tine nu e o formă de lamentație?
Nu, deloc. Această lipsă de încredere în mine e prezentă și azi dacă e să vorbim de modeling. Pe mine, dacă mă trimiți pe platourile de filmare cu Sorrentino (Paolo) eu sunt fericită.
În schimb, dacă mă trimiți la un shooting cu un mare fotograf, mă simt total inconfortabil. Însă, toate aceste etape (din modeling) m-au pregătit pentru ceea ce îmi doream să fac cu adevărat: cinema. Pentru aceasta trebuie să le mulțumesc tuturor celor care au avut grijă să îmi facă suficient de mult rău, pentru a înțelege multe lucruri. De exemplu, cum se citește
un contract…

Interviu realizat de Marian Pălie

Imagini realizate de Matei Stratan, în februarie 2017, Arezzo, Italia.

Revista poate fi cumparată in format digital de aici


Share